duminică, 30 iunie 2013

Hadi Rahimian - medicul nostru!



De fapt, ideea de "al nostru", în sens propriu, cade, fiindcă domnul doctor Rahimian Hadi este medic ginecolog, deci nu va fi niciodată medicul soţului meu. Dar a fost în sens figurat cu adevărat "al nostru", căci datorită lui l-am purtat cu bine pe bebică şi l-am livrat întreg şi nevătămat, deşi am avut o grămadă de mici probleme apărute în timpul sarcinii.


Am ajuns la domnul doctor Rahimian dintr-o întâmplare (mai mult decât fericită)! 
Fusese singurul medic care mă primise ca măcar să discutăm. Eram însărcinată în 14 săptămâni şi după ce aflasem că bebe al nostru era posibil să sufere de sindrom Down (la bitestul care, se pare, a fost incorect realizat!!), mă apucasem să sun la Sanador, Medlife, Medicover. Niciun alt medic nu a dorit să mă primească mai devreme de 16 săptămâni  (vârsta minimă pentru a face amniocenteză.). La final, cu sufletul cât o gămălie de ac, am sunat şi la Regina Maria. Nu mai aveam nicio speranţă că mă va primi cineva mai devreme, măcar să repetăm bitestul (aşa spuneam eu, fiindcă bitestul sau dublul test, se realizează doar până la maxim 13 săptămâni, pentu a fi interpretat cât mai corect )! 
Am aflat ulterior o grămadă de lucruri despre domnia sa, de la cunoştinţe sau de pe net. 
Este un om admirabil, impresionant, interesant, vesel, nu... mai mult decât vesel - este un om care pare să trăiască cu intensitatea unui copil, fiecare clipă! Am aflat, de exemplu, că a luptat 8 ani în războiul dintre Iran şi Irak, că a fost unul dintre cei 100 de norocoşi întorşi acasă, dintre cei 300 plecaţi. A făcut paraşutism, dar în cele din urmă, a ales să se facă medic, ca să salveze vieţi. 
Mai multe informaţii despre domnia sa puteţi afla de AICI . Veţi vedea cât de modest este!! Numai un om atât de mare şi înţelept ca el poate avea atâta modestie!!

Domnul doctor Rahimian a acceptat însă să mă primească, astfel că după numai 3 zile eram în cabinetul lui, de la Regina Maria, al cărei director medical este. Mă luase printre programări, deşi nu insistasem să fiu primită, nu mă cunoştea, nu avusesem recomandări sau pile. Pur şi simplu am sunat la call center, le-am spus situaţia şi i-am rugat dacă pot să-l întrebe pe medic (habar n-aveam la momentul acela cine mă primea) dacă pot veni mai devreme de cele 16 săptămâni, ca să discut. Bănuiesc că puterea domniei sale de a empatiza cu o viitoare mamă care aflase că pruncul ei este posibil să fie grav bolnav, l-a făcut să mă primească cu mult înainte de termenul amniocentezei! 

POVESTEA CU TUFAN
Până să ajung la domnul doctor Rahimian, fusesem la doctorul Tufan Cicerone (lucrează la cabinetul Korona), care era un "împătimit" al cezarienelor, pe care le recomanda din suflet şi care încercase la fiecare control să mă convingă să fac şi eu. Eu născusem fetiţa atât de uşor şi de repede, că nici prin minte nu-mi trecea să fac cezariană! 
A fost o fază antologică la primul consult de la Tufan, când a văzut asistenta că eu o ţin pe-a mea cu născutul natural (evident, dacă situaţia medicală din clipele naşterii nu cereau cezariana), şi-mi spune: "Nu vă faceţi probleme, dacă totuşi veţi vrea să naşteţi natural, va veni şi mama domnului doctor să-l ajute!" Hello!! Cum adică să vină mama?! (ştiam că şi doamna doctor Tufan, mama d-lui doctor, era medic obstetrician) Adică el nu se descurca singur cu naşterile naturale?? Pentru mine, faza aia a fost un prim semn de întrebare. 
Au urmat şi altele, iar decizia finală de a pleca de la el a fost în ziua când am aflat rezultatele bitestului. 
O alta a fost când, m-am dus la consult, în perioada când am avut hematomul care-mi punea sarcina în pericol, după 6 săptămâni de tratament continuu cu 800 mg de Arefam pe zi (progesteron, a cărui doză uzuală este de 200-300 mg pe zi), de la care aveam nişte greţuri cumplite, ameţeli şi dureri de cap cum n-am avut în viaţa mea, cu păr care începuse să crească în zone în care nu mi-aş fi imaginat că poate creşte la femei, de glumeam şi ziceam că mă transform în bărbat! M-a întrebat cât Arefam îmi prescrisese, spunând "400 sau 600"? Când i-am spus că 800, a făcut ochii mari (reacţie, pe care eu, ca medic, nu aş fi lăsat-o să iasă la suprafaţă!) şi mi-a scăzut apoi la 400. Eu îi spusesem din prima săptămână că mi-e rău tare de la ele, dar el îmi spusese că dacă mă risc să pierd sarcina, să scad doza.
În ziua rezultatului la dublul test, când am intrat în cabinet, Tufan era morcovit rău, mi-am dat seama din prima că era ceva rău, a fost foarte stresat şi zic eu, nu a ştiut deloc să gestioneze situaţia în care mă aflam.  Mi-a spus că rezultatul a ieşit cu risc crescut de sindrom Down. Ca să vedeţi în ce hal m-a putut afecta asta, când mi-a luat tensiunea, eu care în mod normal o am de 9,7 întotdeauna, de data asta era 14,8! M-a întrebat apoi la un moment dat, după ce mi-a spus că rezultatul a ieşit prost, dacă mai vreau să fac amniocenteză. Am rămas tâmpită, dar am înţeles că sugera să fac avort, mai avea adică rost, să mai fac amniocenteză? Nu mi-a spus chestia asta verde în faţă, dar a sugerat-o! I-am spus că evident voi face analiza. 

Nu a ştiut să-mi recomande pe nimeni pentru a face amniocenteza, dar, a mai urmat o fază antologică, când şi-a întrebat asistenta, până la câte săptămâni se poate face bitestul, căci dorea să-l repetăm, ca să fie sigur că e bun rezultatul!! Cum să întrebi tu, medic ginecolog, asistenta, până la câte săptămâni se face un bitest?? S-a ţicnit lupul?? Păi atunci, tu ce ştii, de fapt?? Aia a fost chestia care m-a făcut să zbor din cabinetul lui, mâncând pământul. Nu mi-a părut rău de cei peste 1000 euro cheltuiţi la el (timp de 8 săptămâni am fost săptămânal la ecografie şi am plătit consult separat, fiindcă doctorul Tufan nu face ecografii + analize de sânge + bitestul). 
Mi-a părut însă rău de faptul că am realizat că un medic bun este acela care ştie să gestioneze cât mai puţin traumatic o situaţie stresantă, care ţine frâiele în mâini şi când ceva nu merge bine, care te primeşte şi când ai probleme, nu doar când sarcina merge perfect!! Aşa că, dacă mai întrebaţi vreodată de medici buni, întrebaţi dacă persoana care vi-i recomandă a avut ceva probleme? Întotdeauna un ginecolog este bun când sarcina decurge perfect. Cei foarte buni, cu adevărat buni, sunt aceia care te primesc şi când ai mici probleme şi cei care ştiu să le rezolve, în măsura în care merg rezolvate!
Găsisem la un moment dat pe net, nici nu mai ştiu unde, postarea unei doctoriţe care îl cunoştea şi care vorbea despre cât de profesionist este şi despre faptul că orice medic ginecolog din România ar trebui să înveţe meserie de la doctorul Rahimian. M-au impresionat vorbele alea, cu atât mai mult cu cât tagma medicilor este una în care există multă bârfă pe la spate, despre "celălalt". Dacă un medic spune aşa vorbe frumoase despre domnul doctor Rahimian, vă daţi seama cum e în realitate!! 

SALVAREA MEA! A NOASTRĂ!!
Am ajuns la domnul doctor Rahimian! După ce mi-a făcut ecografie, m-a trimis să repet analiza de la sânge, cea care ieşise foarte prost! Este evident că de data aceasta a ieşit foarte bine, cu risc foarte mic, domnia sa trimiţându-mi foarte rapid rezultatul. Mă liniştisem deja foarte mult, dar, dânsul a dorit să facem totuşi amniocenteza, ca să fim siguri că totul este bine (aveam în istoricul medical, totuşi, o analiză ieşită prost).
La amniocenteză a fost minunat. :) Nu ştiu câte femei pot spune acest lucru. La mine totul a fost super relaxat, dânsul glumea, eu eram liniştită, inclusiv când a scos acul acela de vreo 12 cm lungime, pentru a începe recoltarea, deşi cu o zi înainte fusesem destul de stresată de procedura care urma să mi se facă! 
Totul a durat maxim 10 minute, cam aşa cred, se vedea de la o poştă că ştia exact ce să facă, unde să se uite, unde să înţepe. Nu a stat pe gânduri o clipă! Pe mine nu m-a durut absolut nimic, şi când spun absolut nimic, chiar aşa a fost, deşi nu am făcut niciun anestezic. Şi când mi se lua sânge din venă mi se întâmpla să mă mai doară! Dar la amniocenteză nu a fost nimic dureros, doar uterul s-a contractat, în momentul când a fost introdus acul (ceea ce este normal, până la urmă, uterul are rolul lui de apărare a copilaşului din interior, a reacţionat aşa cum a fost el construit genetic!). Prietena mea, care a fost cu mine mereu la controale, inclusiv la amniocenteză, deşi era şi ea însărcinată, a rămas şocată de cât de repede şi sigur pe el a fost domnul doctor Rahimian. 
Ce să mai, omul ăsta îţi dă atâta siguranţă, n-ai cum să nu simţi că eşti pe mâini sigure! Ori de câte ori au apărut probleme, am fost mereu liniştiţi de către domnul doctor, ne-a spus mereu că nu trebuie să ne stresăm, că totul va fi bine, a gestionat extraordinar de bine toată situaţia, mai ales când era tensionată, ca noi să nu ne stresăm deloc, să gândim pozitiv. Şi a fost totul bine, aşa cum a spus el mereu!!

NAŞTEREA
Când l-am născut pe bebică, deşi ajunsese acasă, după o zi lungă de lucru, domnul doctor s-a întors special pentru naşterea mea, aşa cum promisese. 
Până să ajungă el, am fost pe mâinile (foarte bune) ale doamnei doctor Sârbu Alina. În momentele alea eram atât de disperată să ajungă domnul doctor, dar ea a stat mereu lângă mine, m-a supravegheat în permanenţă, de la distanţă când s-a putut, fiindcă eu o ţineam morţiş şi deloc diplomat, că eu nasc cu domnul doctor Rahimian şi nu cu ea. Dacă ajunge vreodată să citească rândurile astea, deşi i-am spus şi atunci, o repet acum: MULŢUMESC pentru înţelegerea de care a dat dovadă! Şi pentru profesionalism! Şi pentru zâmbetul  ei, care linişteşte!! Am reacţionat destul de aiurea, poate de la hormoni, stresul provocat de durere, supărarea că nu am mai apucat să fac epidurala, nu ştiu (nu că aş fi spus ceva sau am făcut ceva, dar am sugerat cumva că eu doar în doctorul Rahimian aveam încredere, în momentele alea, alt medic s-ar fi supărat, ar fi făcut tot felul de faze,dar nu şi doamna doctor Sârbu)! 

În timpul naşterii, deşi făceam destul de urât (nu mă pregătisem psihic să nasc fără epidurală, căci din păcate, naşterea fiind precipitată, nu au mai apucat să mi-o facă) dânsul m-a încurajat şi era calm, pus pe glume, aşa cum e el de obicei. Mi-a rămas o fază în minte: când a intrat pe uşile sălii de naşteri (eu eram deja pregătită, îl aşteptam pe el, mai ceva ca pe Dumnezeu :)) ), cu mâinile în şold, îmbrăcat tot în alb, cu faţa lui creolă, glumind, spune: "Păi nu stabilisem să naştem mâine??" Eu, disperată de dureri, urlu la el: "Intraţi  Tăiaţi-mă!" (vroiam să-mi facă epiziotomie, să scap mai repede). La care el: "Cum să te tai? Da' ce, aici e măcelărie?" :)) Vă daţi seama în ce condiţii am născut eu! Glume, voie bună, stare de relaxare - atât cât se poate când naşti...
După naştere, am avut o problemă cu expulzia placentei şi a trebuit să-mi fie scoasă manual şi deci, să fiu anesteziată. Am avut-o lângă mine, la cap, pe doamna doctor Rahimian, soţia domnului doctor, despre care am aflat atunci că este medic anestezist. Aşa că i-am avut alături pe amândoi! Doamna doctor Rahimian, foarte blândă, o femeie luminoasă, aşa, şi cu simţul umorului, a fost cea care m-a anesteziat. Mi-aduc aminte cum mă mângâia pe cap şi m-a liniştit, a fost ca un balsam, după naşterea precipitată.

În zilele cât am stat în maternitate, domnul doctor a venit zilnic să mă vadă, mereu cu o vorbă frumoasă şi despre pitic, l-a mângâiat de fiecare dată şi cu multă grijă pentru mine. Am avut momente tare frumoase în maternitate, şi recunosc, că o parte din acestea, trebuie atribuite domnului doctor, soţiei sale, doamnei doctor Sârbu Alina şi asistentelor de la Ginecologie (cu excepţia uneia singure, cu care am lămurit atunci problema!).

Eu şi soţul meu îl iubim din suflet! Ajunsesem ca, ziua programării la el să fie o zi specială, ziceai că plecăm în vacanţă, eram exuberanţi, parcă nebuni de fericire, şi asta nu doar din cauză că ne vedeam pe monitor băiatul, ci datorită domnului doctor care, oricât de grăbit şi tracasat era cu naşterile, găsea mereu timp să stea de vorbă cu noi, să glumească. Este un om uimitor de vesel, absolut uimitor, nu poate fi comparat cu oamenii din Bucureştiul ăsta, mai mereu grăbiţi, stresaţi, posomorâţi!  Un Om adevărat!!
Mi-a răspuns absolut de fiecare dată la telefon, chiar şi când era în operaţii, căci s-a întâmplat să sun odată, când opera, însă am vorbit cu una din asistentele lui, care mi-a spus că mă va suna domnul doctor după ce termină, ceea ce s-a şi întâmplat! Şi vorbesc de un om foarte ocupat, care are la uşa cabinetului, în permanenţă cozi întregi de femei!

Cam aşa l-am perceput eu, noi, pe domnul doctor Rahimian.
Sunt fericită şi mă simt tare norocoasă că viaţa mi l-a scos în cale. Vorbim mereu despre el, le povestim mereu prietenilor despre el, iar când mai mergem cu bebe, la controale, la Regina Maria, parcă ne uităm mereu după domnul doctor, sperând să-l vedem. Ne este drag cu adevărat, fiindcă a ştiut să ne intre pe sub piele şi, se pare, a rămas acolo, undeva, în inima noastră. 

Fotografia a fost preluată de pe www.123people.com



joi, 27 iunie 2013

Cea mai bună soluție pentru scos petele.


Azi am un sfat să vă dau!

Știți care este cea mai bună soluție pentru scos petele rezistente, cele mai rezistente, atât de rezistente încât nici măcar Vanish-ul, Oxi-ul sau acele săpunuri minune cu bilă de bou nu le pot scoate. 

Mai las emoțiile curiozității să vă cuprindă puțin și vă povestesc cum am aflat eu de acest "scoțător" de pete: de pe internet, normal, acesta este sursa mea de informații noi în procent de 80%. Îmi pare grozav de rău că nu mai îmi amintesc unde am citit acestă informație atât de prețioasă, dar promit, dacă mai întâlnesc articolul respectiv, să postez sursa, așa cum fac întotdeauna!

Poate nu aș fi scris niciodată acest articol dacă nu aș fi fost astăzi șocată de o descoperire. Am cumpărat încă de când eram însărcinată o salopetă din aceea groasă, groasă, combinezon de iarnă, pentru bebe, care îi va veni din iarna care vine. După ce am spălat-o, am uscat-o (am zis eu) și am pus-o cu grijă într-o pungă și punga într-o geantă de bagaje, unde mai țin eu hăinuțe mai mari. Numai că, zilele trecute am umblat în geanta aia și am dat și de salopeta care era mucegăită în ultimul hal, cu niște pete grotești ca și când fusese cineva înjunghiat și șters cu ea. Nu-mi imaginez din ce cauză s-au putut face petele alea groaznice, dar cert este că arăta horror! 
Am băgat-o în mașina de spălat, doar pe ea, cu dezinfectant pentru haine, cu o tonă de Vanish și cu muult săpun din bilă de bou (cu care am scos pete de coacăze și de iarbă, deci, foarte,foarte bun!) și la program de 60 de grade (deși pe ea, limita maximă era 40, dar mie mi se păruse prea puțin, oricum nu aveam nimic de pierdut dacă se strica, căci o consideram din start cauză pierdută. După terminarea programului de la mașina de spălat, am scos salopeta și am căutat înfrigurată semnele...
O parte din ele se estompaseră, însă toate erau la locul lor, poate doar puțin mai deschise la culoare. Oricum, în niciun caz bună de folosit! Prietenii mă cunosc și știu că sunt maniacă în ceea ce privește curățenia casei și a hainelor (fără să stresez prințesa însă, să nu le murdărească!). 
Am avut totuși speranță că mai pot face ceva cu ea, din moment ce se mai curățaseră... Am pus-o pe masa de călcat, la uscat. Și am uitat de ea, în balconul pe care-l folosim cel mai puțin. 

A stat la SOARE vreo 5 zile. Efectiv uitasem de ea! Când mi-am reamintit, m-am dus să o iau , ca să o pun la un nou ciclu de spălare.

Și am rămas consternată!!
Fiindcă orice urmă de pată dispăruse, nicio urmă de mucegai, nimic, era ca nouă!
Și mi-am adus aminte de sfatul acela prețios, care a devenit și mai prețios odată ce l-am pus, fără să vreau, în practică:

SOARELE SCOATE CELE MAI REZISTENTE PETE! 

În cazul meu, cel puțin, așa a fost!!
Așa că, pe viitor, puteți încerca și acest sfat, dacă dați de vreo pată încăpățânată! Este cea mai ieftină soluție de scos pete. Mai ales de natură organică (sânge, kk, mucegai, etc).


Ne-am descurcat eroic!! Tati a fost de data aceasta Superman!

Ne uitasem încă de azi-noapte la ce oră deschide hipermarketul cel mai apropiat, când descoperisem că nu mai este o altă cutie cu lapte praf, așa cum aveam eu (greșit) impresia.
Când bebică a început să-și molfăie mînuțele - ăsta este semnul lui că începe să-i fie foame, m-am dus disperată în bucătărie să încerc să mulg bruma de lapte care se făcuse peste noapte. Și pe masă, trona o punguță nou-nouță de lapte praf, plină-plină!! Demult nu am mai simțit așa fericire la vederea unui fel de mâncare, și cu atât mai mult, praf! :))
Așa că noi am avut lăptic, bebe a avut ce mânca, toată lumea a fost fericită și a uitat stresul de cu o seară înainte.

miercuri, 26 iunie 2013

Fără hrană la copil!

Eu, care sunt mereu super pregătită pentru orice. Eu, care am stocuri de câte două-trei bucăți din ce mi-ar trebui. Eu, care nu rămân niciodată "descoperită". Am pățit-o!!
Am terminat punga cu lapte praf și deschid ușița unde-mi țin stocurile de lapte praf. Și să cad din picioare când am văzut doar cutia goală de la cerealele pe care am început să i le dau bebicului. La sân nu mai vrea să sugă și tot ce am în clipa asta (adică 3.10 noaptea) mai sunt aproximativ 90 de ml de lăptic muls acum vreo oră. Deci nici măcar cu asta nu-l pot păcăli prea mult, mai ales că în 5 ore nu se va face destul lăptic cât să sature o burtică de băiețel de 4 luni și jumătate înfometat! Super, nu??

Vă povestesc cum s-a terminat totul mâine. Sunt și eu curioasă cum ne vom descurca!

duminică, 23 iunie 2013

Scuteceală textilă! Prima parte!

                  


Deocamdată sunt în testări, azi avem două săptămâni. 

Tot deocamdată pot să spun cu mâna pe inimă că e muuult mai uşor decât îmi imaginam eu, este chiar plăcut, iar starea pe care mi-o dă gândul că fac tot ce pot mai bine din punctul ăsta de vedere, pentru băieţelul meu, mă umple de voie-bună. 
Nu aş fi putut să stau liniştită ştiind cât de mult rău fac scutecele de unică folosinţă şi totuşi, să le folosesc în continuare. Am aflat din întâmplare că substanţele chimice care se găsesc în pamperşi produc sterilitate (pe lângă dermatitele de scutec atât de întâlnite, alergii locale, astm şi alte probleme respiratorii, etc) şi apoi am început să mă documentez dacă ştirea este adevărată sau nu. 
Am aflat de experimentele care s-au făcut pe câini şi testele făcute pe adolescenţii care acum au 15-17 ani şi suferă de sterilitate. Unii dintre ei e adevărat, nu toţi, dar de vină, se pare că ar fi scutecele de unică folosinţă care au în compoziţie substanţe ca:

- dioxina (o substanţă cu potenţial toxic şi cancerigen). Într-un studiu publicat publicat în1999 în "Archives of Environmental Health" se spune că substanţele chimice din scutecele de unică folosinţă produc astm şi probleme respiratorii.
- poliacrilatul de sodiu - un derivat al acidului poliacrilic, o substanţă chimică care în contactul cu lichidele (apă, urină) îşi măreşte de 200-300 ori masa. 
- tributilină - o substanţă chimică foarte poluantă pentru mediul acvatic. Conform Institututlui American pentru Ştiinţe Biologice, această substanţă poate "trezi" genele care determină creşterea masei adipoase, determinând obezitatea la om.
- în cantitate mai mică mai există substanţe ca: toluenul (despre care Wikipendia spune: "De asemenea, toluenul este utilizat ca şi drog halucinogen, cu efecte devastatoare pentru sistemul nervos"); dipenten, cunoscut ca iritant al pielii şi ochilor; xilen - o substanţă chimică inflamabilă.

Şi chiar dacă am făcut ca în povestea cu drobul de sare, nu am putut să nu mă întreb, dacă peste ani fiul meu va fi suferit de vreo problemă de sterilitate, astm, alergii locale sau respiratorii, nu m-ar fi certat fiindcă deşi ştiam de ce probleme grave pot cauza pamperşii, totuşi i-am folosit în continuare. Ca să nu mai vorbesc de confortul de care l-aş fi privat acum, când este atât de mic şi de fragil. 
Apropo de confort, m-am gândit la un moment dat cât de mult mi-ar plăcea să stau cu tampoane sau eventual pamperşi timp de 30 de zile pe lună, 12 luni pe an, timp de vreo 2-3 ani (cam cât stă adică un copil mic cu scutece)... Categoric, şi alea 4-5 zile pe lună mi se par uneori mult!!! Darămite doi-trei ani încontinuu!

Aşa că, scutecesc textil, aşa cum se spune mai nou! O să mai scriu despre asta. Sunt atât de multe de povestit... ce am aflat, ce am testat, cum mi s-au părut, cât costă totul, etc.



Surse:
Fotografie preluată de pe facebook, de la utilizatorul "scutecetextile".


vineri, 21 iunie 2013

Remediu natural pentru scăderea rapidă a febrei

Este un remediu învăţat de la soacra mea, căreia am să-i mulţumesc pentru atât de multe lucruri bune şi frumoase pe care le ştiu. 

Este evident că având doi copii, s-a lovit deseori de pusee de febră. 

Se ştie că atunci când temperatura copilului este prea mare (când se ridică la peste 39 de grade Celsius) trebuie intervenit de urgenţă, cu atât mai mult cu cât este foarte periculoasă pentru bebeluşi, deoarece ei pot face convulsii. Pe site-ul www.sfatulmedicului.com am găsit următoarele informaţii legate de convulsii: "acestea sunt disfuncţii manifestate brusc care determină pierderea cunoştintei, contracţii, tremurături sau alte tulburări cerebrale temporare. De regulă, convulsiile sunt cauzate de descărcări electrice anormale sau de scăderea fluxului sanguin la nivelul creierului, influenţând funcţionarea optimă a organismului. Simptomele caracteristice sunt pierderea cunoştinţei şi tremurături ale corpului. Cu toate acestea, unele crize sunt greu de observat, deoarece persoana nu are alte manifestări decât pierderea pentru scurt timp a contactului cu realitatea, văzută din exterior ca fixarea unui punct cu privirea. Deşi pacientul este treaz, nu reacţionează şi nu răspunde în mod normal. După terminarea crizei, pacientul nu îşi aminteşte nimic legat de respectivul episod."

Şi eu, la rândul meu, am avut de tras cu Maimuţica cea mare muuulte episoade cu temperatură de peste 39 de grade Celsius, la ea fiind frecvente temperaturile de peste 40 de grade Celsius. Şi într-o astfel de situaţie, după ce foloseam antitermicele din dotare - Nurofen, Panadol, Eferalgan, Diclogesic, etc, (câte două dintre ele, în momentele de febră foarte mare care nu ceda nici după o oră de la administrarea primului antitermic) îmi aminteam de leacul minune pe care îl învăţasem de la mama soţului. 

REMEDIUL!!
Câţiva căţei de usturoi (eu pun vreo 3-4 din aceia mari sau 6-7 din aceia mici, de usturoi românesc, pe care îl prefer!) se zdrobesc şi se pun în 50 de ml de oţet. Este şi mai bine dacă se lasă la macerat măcar 24 de ore, dar are efect garantat si imediat după ce preparaţi minunea asta... Dacă copilaşul este foarte mic, să spunem sub doi ani, se amestecă cu puţină apă şi apoi se freacă încheieturile mânuţelor, gleznele şi tălpile copilului cu această zeamă. În plus, se introduc şosete în lichidul preparat şi se pun pe picioruşe. Trebuie lăsat astfel minim 20 de minute, dar nu mai mult de o oră, întrucât usturoiul în amestec cu oteţul este destul de acid. Oricum, verificaţi mereu tălpiţele, un plus de atenţie este binevenit. La noi a avut întotdeauna efect, uneori chiar foarte rapid.

Atenţie! Acest amestec are un miros greu de suportat, tare şi persistent. Nu veţi mai scoate mirosul din casă cel puţin câteva ore, însă efectul este extraordinar. Până la urmă mirosul este doar un detaliu lipsit de importanţă când vorbim de temperaturi mari la copiii noştri! 
Eu protejez mereu cearsafurile cu punguţe, adică bag picioruşele cu şosetuţe în câte o pungă de sandwich şi mai trag încă o pereche de şosete peste. În felul ăsta, limitez mirosul doar la aerul din cameră şi la şosetele îmbibate cu oteţ şi usturoi.

De câţiva ani nu-i mai dau antitermice înainte de a încerca şosetuţele îmbibate cu usturoi amestecat cu oţet.

Puteţi încerca şi voi şi dacă are efect (sau dacă nu, dar sper să nu fie aşa!) să scrieţi experienţa voastră.

Voi ce remedii naturale încercaţi când copiii voştri au temperatură mare?

joi, 20 iunie 2013

Lucruri inutile pe care le cumpărăm pentru bebeluşii noştri



- Primul articol inutil care îmi vine în minte şi pe care l-am achiziţionat şi la cel de-al doilea copil (dar primit într-un set, nu cumpărat separat!) a fost pompiţa pentru scoaterea mucozităţilor. Am avut trei, încercate toate de nenumărate ori: una de la Canpol, una de la Chicco şi una de la Mothercare. Niciuna nu a scos măcar un muculeţ, deşi făceam totul ca la carte: turnam în fiecare narină ser fiziologic puţin încălzit, lăsam aproximativ 30 de secunde şi apoi încercam să scot cu pompiţa. Tot beţişoarele de urechi ne-au salvat de fiecare dată (sfat primit de la doamna doctor Ana Culcer), fiindcă pompiţele astea nu şi-au făcut niciodată treaba!

- Al doilea lucru inutil este peria pentru biberoane electrică. Aş fi spus chiar peria pentru
biberoane simplă, cel puţin cea cu peri rigizi. Mi se pare că zgârie biberonul pe interior, repet, asta este impresia mea. Am cumpărat una marca Switel şi deşi nu pot să spun că nu este bună, pot să spun că mai bine mă descurc cu bureţelul de vase, dar e drept că poate fi folosit doar la biberoanele nu foarte lungi şi la cele cu gâtul larg. Însă cea electrică, efectiv nu reprezintă decât bani aruncaţi pe fereastră. Până la urmă, nu e atât de greu să roteşti mâna de câteva ori, în loc să apeşi pe buton. Iar diferenţa de preţ este considerabilă - 70 lei peria electrică (dintre cele mai ieftine, deoarece am văzut şi perii 2 în 1, adică şi cu sistem de amestecare a formulei de lapte praf, care costă de la 100 lei în sus), faţă de 15 lei cea normală.

- Al treilea obiect inutil pe care îl cumpărăm pentru bebici sunt păturile groase, acelea tip molton. Eu nu am mai fost de ani de zile într-o casă extrem de friguroasă, în care să poţi utiliza o astfel de pătură. Însă ele se găsesc în magazine şi chiar sunt foarte scumpe. Cele mai potrivite sunt, după părerea mea, păturile din polar sau fleece, care ţin de cald, sunt subţirele şi hipoalergenice. Evident, există şi varianta de păturică din bumbac (cum am luat noi din Ikea, tricotată, superbă!).

- Încălţămintea pentru nou-născuţi (acei botoşei foarte largi, care sunt mereu imenşi faţă de tălpiţele micuţe ale bebeluşilor). Până acum rareori am reuşit să văd papucei care să stea în picioruşele mici şi extrem de zvăpăiate ale unui nou-născut. Ei dau în permanenţă din picioare, mai ales la nivelul tălpilor, astfel majoritatea încălţărilor ajung să cadă. Eu am găsit, la un moment dat, nişte botoşei micuţi-micuţi, care se fixau cu velcro şi care aveau formă anatomică (copiau într-un fel talpa piciorului). Am fost foarte mulţumită de aceia!!

- Slipi sau costum de baie pentru copiii sub un an. Se ştie că nu este recomandat să  expunem la soare în mod direct copiii cu vârsta sub un an, deci, din punctul meu de vedere, nu ar avea rost să fie cumpărat costumaş de baie.

- Halatul de baie pentru copiii de până la cel puţin şase-şapte luni. Asta fiindcă ei până atunci ei nu pot să stea în funduleţ, iar îmbrăcarea cu acest tip de îmbrăcăminte se face greu şi cumva fără rost, întrucât oricum ştergem cât mai repede bebeluşii de apă şi apoi îi îmbrăcăm.

- Soluţie sau pastile de sterilizat la rece. Asta fiindcă este necesară o clătire îndelungată pentru
înlăturarea totală a substanţei chimice, care nici se poate realiza cu apa de la robinet întrucât ştim toţi ce "calităţi" are... Şi nici apa plată nu mai este sterilă după 24 de ore de la deschiderea sticlei şi oricum, ar tebui cantităţi enorme de apă plată pentru clătire. Eu văd deci, aceste soluţii, inutile.


- Port-bebe-ul. Se ştie de câţiva ani buni că acele portbebe-uri care apăruseră (gen Chicco, Mothercare, Bertoni, Hauck) nu sunt recomandate, întrucât poziţia copilului în ele nu este una sănătoasă - picioarele bebeluşului atârnă, în loc să fie susţinute, astfel încât poziţia soldurilor nu este una corectă, fapt ce duce la agravarea displaziilor de şold şi la probleme cu coloana. Poziţia corectă a picioarelor copilului ar trebui să fie în M (picioarele susţinute până aproape de genunchi iar funduleţul puţin mai jos decât şoldurile). Ultimele sisteme de purtat copilaşii se recomandă a fi cele gen wrap, mei-tai sau SSC-urile (Manduca, Marsupi Plus, Magyarinda, etc...).



Voi lăsa lista deschisă şi o voi completa cu articole pe care le-aţi găsit voi inutile sau pe care le-aţi folosit foarte puţin timp, evident, cu citarea sursei. Pe parcurs, când îmi vor mai veni idei, le voi trece aici. 
Voi ce obiecte aţi cumpărat dar nu aţi apucat să folosiţi??

marți, 18 iunie 2013

Dr Brown's versus Tommee Tippee - biberoane





În timpul sarcinii, în perioadele când trebuia musai să stau în pat, am tot analizat diferite mărci de biberoane.

Şi rămăsesem la una singură, din cauza celui mai important detaliu care mi se păruse mie atunci: lupta avea sistem împotriva colicilor! 

Fiindcă fi-mea a avut colici îngrozitoare, cu tot pachetul cu care vin astea (plâns ore în şir, plimbat în braţe tot atât, cântat mii de elefanţi, pus prosoape călduţe pe burtică, funcţionarea foenului ore întregi, folosit vreo cinci mărci de soluţii anticolici şi... nimic)! Nu au dat înapoi cu nimic, timp de 4 luni şi jumătate! Este evident că eram şi eu, şi Domnul, la capătul puterilor. Şi la fel şi ea, întrucât, la 5 luni, cântarea 5,5 kilograme... Normal - la atâta durere şi plâns - că numai la mâncat nu-i stătea gândul.
Drept pentru care, obiectivul meu principal a fost să găsesc cel mai tare biberon de pe piaţă.
Îl folosiseră şi oameni dragi nouă (de la care am luat o grămadă de sfaturi şi de la care am primit o grămadă de chestii drăguţe şi folositoare pentru bebică) cu rezultate foarte bune şi era clar că vom lua şi noi - Dr Brown's. 


Biberoanele Dr Brown's
Sunt scumpe - 40 de lei bucata cel din polypropilena de 240 ml şi 50 lei cel din sticlă de 240 ml, dar ce mai conta?? Somnul nostru şi al micuţului care urma să vină pe lume erau mai importante.
Drept pentru care mi-am cumpărat două. :). E drept, bebe nu a avut colici, dar cred ca nu a avut fiindcă aşa l-a dat pe el Doamne-Doamne, nu din cauza biberonului, întrucât o lună de zile a supt numai lăptic de la mine. Am avut un bebe 2 excepţional, care nu ne-a distrus nopţile cu plânsete ore în şir şi nici el nu a fost chinuit de dureri ce ar fi de nesuportat şi de către oamenii mari, darmite de către o fărâmiţă de om??
Buun! Pe site-ul celor de la dr brown's.ro sunt menţionate următoarele calităţi: "Atentia noastra a fost tot timpul indreptata inspre a crea produse inovative destinate hranirii care sa promoveze o buna stare de sanatate si o nutritie optima pentru bebelus. Creat de un doctor in 1996 si patentat in 1997 biberonul Dr. Brown Natural Flow este singurul care are un sistem de ventilatie intern care ajuta la pastrarea vitaminelor C, A si E prin minimizarea oxidarii laptelui matern sau a formulei (citeste studiul despre nutrienti acum); confera o presiune pozitiva, o hranire libera fara vacuum asemanatoare cu hranirea la san si care ajuta la reducerea colicilor, regurgitarii, eructatutului si gazelor prin eliminarea presiunii negative si a bulelor de aer. Biberonul Dr. Brown Natural Flow nu contine BPA sau PVC, plumb sau ftalati si a primit numeroase premii pentru design fiind recunoscut de comunitatea medicala. De fapt multe din biberoanele nostre sunt duse in spitale, pe sectiile de terapie intensiva neonatala si in cabinetele medicale. Cel mai important este, insa ca mamele vorbesc intre ele si isi impartasesc cu emotie noile obiceiuri de hranire ale bebelusilor lor.
Ceea ce am observat încă de la primele utilizări ale acestui biberon a fost lipsa vacuumului care se produce la celelalte biberoane, practic, bebeluşul este nevoit să lase tetina biberonului pentru a permite aerului să intre, iar asta duce la o îngurgitare mai mare de aer. Logic, până aici! Marea "bubă" pe care i-am găsit-o eu acestui biberon a fost însă tetina incredibil de lungă, atât de lungă încât trebuia să ţin biberonul puţin ieşit din gură, fiindcă atunci când îl lăsam pe bebe să tragă toată tetina în guriţă, se îneca mereu cu ea şi vomita. Ca şi când îşi băga degetul pe gât! L-am folosit timp de vreo lună şi jumătate, până când am zis să încerc şi alte biberoane, fiindcă mă săturasem să mă lupt cu acestea şi să tot am emoţii la fiecare supt, care, deseori (cel puţin o dată la două zile) se termina cu vomitat în jeturi.
O altă hibă pe care i-am găsit-o acestui biberon şi de care nu vă puteţi da seama decât utilizându-l o reprezintă faptul că are o gramadă de părţi care terbuie să fie dezasamblate, spălate, puse la sterilizat şi apoi iar asamblate. Aveam mereu impresia că fac un puzzle. Fiindcă acest biberon are nu mai puţin de 5 părţi care trebuie spălate cu două tipuri de perii (una normala, pentru biberonul şi una foarte subţire, pentru sistemul de ventilaţie prin care iese aerul). Şi după că ce nu dormi tu, ca proaspătă mamă, nici 50% din cât ar trebui, mai stai să te şi joci de-a făcutul şi desfăcutul lego-ului!

Deci, ca ASPECTE POZITIVE, la aceste biberoane, aş putea să enumăr:
- sunt fără BPA (bisfenol);
- sunt pe 3 tipuri de mărimi (60 ml, 120 ml şi 240 ml);
- sunt şi din polypropilenă dar şi din sticlă (însă mi s-au părut foarte grele, cele din sticlă, cum e şi normal, după ce ţii în mână unul din PP);
- au sistem patentat împotriva colicilor;
- poţi cumpăra accesorii separat (periuţe pentru spălat sistemul de ventilaţie prin care iese aerul, sisteme de venţilaţie, rezervoare, capace, discuri);
- sunt produse în două mărimi, ca dimensiune a gâtului, a deschizăturii prin care se introduce laptele praf - cu gât standard şi cu gât larg. Din punctul meu de vedere, cele cu gât standard vor dispărea în scurt timp de pe piaţă, sau nu vor mai fi vândute, fiindcă este evident mult mai confortabil cel cu gâtul larg, pe unde poţi introduce mult mai uşor laptele formulă;
- suptul la acest tip de biberon este asemănător cu cel de la sânul mamei (se suge mai greu, întrucât există acel sistem de presiune pozitivă) şi deci, poate fi un biberon potrivit pentru perioada în care se combină suptul de la sân cu mâncatul din biberon.

ASPECTELE NEGATIVE ale biberoanelor de la Dr Brown's ar fi:
- preţul mare - 40 lei biberonul de 240 ml din polypropilenă şi 50 lei cel din sticlă, de 240 ml;
- multe părţi care trebuie să fie dezasamblate, spălate, clătite, sterilizate şi puse apoi la loc. În primele dăţi asta nu contează atât de mult, dar după un anumit timp începi să te saturi. Sau când o faci de 10 ori pe zi (în cazul în care nu îţi poţi alăpta bebeluşul);
- tetină prea lungă, nepotrivită pentru guriţele mici ale unora dintre bebeluşi. Nouă nu ni s-au potrivit de nicio culoare!!;
- au forma clasică de biberon, sunt drepte, şi mi s-a întâmplat deseori să-mi amorţească degetele pe sticlă (mă refer cel puţin la cele cu gât larg, care au şi corpul biberonului mare, lat în diametru).


Biberoanele Tommee Tippee Closer to Nature.
Tommee Tippee a fost cea de-a treia marcă încercată (după ce am cumpărat un biberon de la Mothercare, cu care am avut mai puţine vomitări).
De acestea m-am îndrăgostit efectiv! Vedeţi ce om iubăreţ sunt?? :)
În primul rând tetina imită sânul mamei (este foarte amplă, iar vârful, care intră în guriţa bebeluşului, este moale), drept pentru care biberonul a fost imediat acceptat de bebică al nostru. Şi este mult mai scurtă. Nu ni s-a întâmplat să se înece nici măcar odată de când mănâncă cu biberonul de la Tommee Tippee. 

Deci, ASPECTELE POZITIVE ale biberoanelor Tommee Tippee sunt:
- imită sânul mamei, deci poate fi un biberon excelent pentru perioada de combinare cu suptul de la sân;
- sunt realizate în diferite dimensiuni: 150 ml, 260 ml şi 340 ml. Aş spune, mai bune decât cele de la Dr Brown's, din punctul ăsta de vedere, întrucât, după o anumită vârstă începi să le cauţi pe cele mai mari...
- tetina este mai scurtă, deci potrivită pentru orice guriţă de bebeluş, oricât de mică;
- sunt fără BPA (bisfenol A);
- au gâtul larg, perfect pentru turnarea laptelui praf;
- au sistem anticolici;
- cele mici, de 150 ml, au un design foarte drăgălaş. Zici că-i dai să mănânce lui bebe dintr-un degetar :));
- au accesorii care se pot cumpăra şi separat (tetine);
- au o formă specială şi sunt foarte uşor de ţinut, nu-ţi oboseşte mâna deloc pe ele.

ASPECTE NEGATIVE
- nu au variantă din sticlă, şi cunosc părinţi care au căutat aşa ceva pentru copiii lor;
- sunt destul de scumpe, dar mult mai ieftine decât cele de la Dr Brown's (22 lei biberonul de 150 ml, 24 lei biberonul de 260 ml)

sâmbătă, 15 iunie 2013

Sterilizatorul - necesar sau nu?

La fetiţă nu am avut sterilizator, drept pentru care, aproape un an şi jumătate am fiert, şi fiert, şi fiert. 
Şi pentru puţină vreme, am folosit magica soluţie de sterilizat la rece, de la Chicco (dar pe asta am descoperit-o mai târziu, pe la vreo 8 luni ale prinţesei), pe care am scos-o din uz când am realizat că de fapt nu era bună de nimic, dar veţi vedea puţin mai jos de ce...

La bebe numărul 2, sterilizatorul a fost trecut printre primele lucruri de cumpărat. Fiindcă ştiam de când am avut fetiţa ce muncă însemna o sterilizare corectă şi continuă cel puţin un an. 


FIERBEREA
Ştiam că pentru a fi corect sterilizate, biberoanele, tetinele şi în general, articolele care intrau în contact cu gura bebeluşului trebuiau mai întâi spălate foarte bine cu detergent pentru vase (pentru îndepărtarea oricăror urme de lapte), apoi clătite şi mai bine (pentru a nu rămâne detergent pe ele, care ar fi putut ajunge în organismul copilului), iar apoi fierte aproximativ 20 de minute, timp în care tot împingeam suzetele cu o furculiţă, fiindcă se mai ridicau la suprafaţă, mă opăream de la aburi bine de tot şi aşteptam lângă oala mea de sterilizat. Apoi scoteam articolele sterilizate din oala specială pe care o foloseam doar în acest scop, evident, cu arsurile de rigoare, fiindcă rareori sterilizam cu mult înainte de mesele prinţesei, tocmai pentru ca sticluţele să fie cu adevărat sterile. Fiindcă se ştie că din momentul întreruperii fierberii şi odată cu scoaterea biberoanelor din apa fierbinte, începe procesul de contaminare cu bacterii. Ce tifon, ce şervete de hârtie?? Alea, toate, însemnau CONTAMINARE! (Apropo de asta, citeam la un moment dat despre comportamentele obsesivo-compulsive ale proaspetelor mămici, şi pe listă, era cap de afiş, teama de a nu steriliza bine biberoanele).
Asta însemna o muncă titanică şi permanentă, dacă ne gândim că un bebeluş mănâncă în medie de 8-10 ori pe zi, în primele 2-4 luni de viaţă. La asta se mai adaugă tetinele pe care le folosesc unii bebeluşi, inclusiv prinţesa mea, care a ţinut suzeta până la 4 ani... Deci, aragazul funcţiona în permanenţă, ce să mai!! Se învârtea rotiţa de la contorul de gaze mai ceva ca roata de la bicicletă! :))


STERILIZAREA LA RECE (cu substanţe chimice)
Ulterior am aflat de sterilizarea la rece - cu soluţie pentru sterilizat de la Chicco. La momentul acela, adică acum aproape 8 ani în urmă, aceasta era singura marcă de pe piaţa românească. Acum sunt mult mai multe mărci, dintre care pot aminti acum, pe loc, Milde (eu am văzut la Mothercare, pastile şi soluţie pentru sterilizat). 
Şi sterilizam eu binişor, era mult mai uşor fiindcă aruncam acolo biberonul şi-l lăsam 30 de minute, cum scria pe sticlă. Le scoteam apoi şi le clăteam şi gata era treaba!
Fără degete fripte, fără tifoane şi alte minuni cu care mă minţeam eu că păstrez sterilizarea, fără biberoane îngălbenite de ziceai că sunt utilizate de a şaptea generaţie de copii, fără tetine schimbate la două săptămâni din cauza temperaturilor prea mari pentru timp îndelungat, fără calcar strâns pe oală, etc. Până m-am prins, ca un flash, odată, că prin clătirea cu apă de la robinet se ducea toată sterilizarea mea, odată cu substanţa chimică, că doar se ştie ce calitate are apa "potabilă" care vine pe ţevile ruginite, montate acum 50 de ani în cazurile fericite!! Off, off, off. 
Şi uite-aşa, după vreo lună-două de fericire, am revenit la fiert. E drept, fata n-a păţit nimic, de ce să nu spun... şi nici ulterior nu am avut probleme cu enterocolite sau alte minuni de genul ăsta. Poate am avut noi noroc, cine ştie?


STERLIZAREA LA MICROUNDE SAU CU APARATE ELECTRICE
E, asta e altă mâncare de ... bebeluşi. Buuun!
So, speli şi clăteşti bine biberonul, torni puţină apă în vas, bagi la microunde şi apeşi pe buton. Între timp, în cele aproximativ 8 minute de funcţionare, se sterilizează minunile de biberoane, se evaporă apa, iar tu te-ai dat deja cu ojă. Ce glumă bună, da, ştiu, mami, astea ţi se par poveşti din alte vremuri, cel puţin în primele două luni. La mine aşa a fost!
Oricum, muuult mai rapid şi uşor de utilizat! Timpul se reduce la jumătate, dacă nu mai mult!! 
La fel e şi cu aparatele de sterilizat electrice. Acestea au avantajul, faţă de vasele care se utilizează la microunde că pot fi utilizate şi în călătorii, unde există posibilitatea să nu dai de cuptoare cu microunde la tot pasul, pe când o priză, găseşti cam peste tot. Nu mai spun că unele aparate de sterilizat pot fi utilizate şi în maşină, cu creşterea timpului de fierbere la 10-12 minute în loc de 6-8 minute (cât ţine la priza de 220V). Acestea au şi beţe pe care pot fi puse fiecare biberon, cu tetina separat, pentru o mai bună sterilizare.
În plus, avantajul vaselor pentru microunde şi a aparatelor electrice de sterilizat este dat de faptul că, dacă nu este ridicat capacul, sterilizarea se păstrează timp de 24-48 de ore (în funcţie de fiecare marcă în parte), ceea ce poate fi un mare plus!!
După multe căutări, da, şi pe ăsta l-am căutat şi analizat mult, am rămas la două variante. 
Iniţial am cumpărat sterilizatorul Turbo Zen, de la Babymoov, pe care am dat 269 lei de pe elfbebe.ro. Fiindcă am realizat că mi-ar prinde bine şi un încălzitor de biberoane, am cumpărat unul, care are şi funcţie de sterilizator şi care poate fi utilizat şi în maşină, ceea ce este un mare plus!!. Acesta este marca Reer, model Multimax Travel (care a costat în jur de 230 lei, nu mai ştiu exact) şi sunt foarte mulţumită şi de el. Primul este foarte bun când am de sterilizat şi pompa de sân şi biberoanele şi recipientele pentru stocarea laptelui matern, deci când sterilizez mai multe articole deodată, iar cel de-al doilea este foarte bun pentru încălzit biberonul şi pentru sterilizat acelaşi biberon, după ce termină bebe de mâncat. Mare atenţie, în situaţia în care vă achiziţionaţi un încălzitor de biberoane cu dublă funcţie (adică şi de sterilizare), la capacul aparatului. Eu am luat prima dată unul marca Miniland şi am avut surpriza să nu încapă capacul biberonului şi tetina - acela se potriveşte doar pentru biberoanele cu gât subţire, aşa cum nu prea se mai utilizează la noi, de când au apărut cele cu gâtul gros, care sunt mai practice, deoarece laptele praf nu se mai împrăştie peste tot pe lângă biberon.


Ultimul trend în materie de sterilizat este să faci asta până pe la 4 luni ale bebeluşui, căci după aceea, copilaşul începe să-şi bage mânuţele în gură, să lingă jucării (sau roţi de cărucior, sau tălpi de pantofi - cum făcea fi-mea), şi se consideră că sterilizarea nu mai are rost, întrucât face deja cunoştinţă în mod activ cu bacterii nu tocmai prietenoase. 
Mie îmi place însă să mă ghidez după vorba din bătrâni care spune că "e mai uşor să previi decât să tratezi", drept pentru care, cel puţin până pe la un an, voi steriliza biberoanele lui bebică. Mai ales că am sterilizator, nu?? :)) Vom vedea după aceea ce mai facem...



Sterilizator Babymoov Turbo Zen                              Sterilizator Reer Multimax Travel  

                                    

Later post:
Mi-am dat seama că am fost săracă cu descrierea celor două aparate de sterilizat pe care le am, şi voi scrie mai jos plusurile şi minusurile pe care le au în general sterilizatoarele. De fapt cele trei aparate, dacă pun la socoteală şi vasul de plastic care se foloseşte la microunde.

O să încep cu cel din urmă, cu VASUL CARE SE UTILIZEAZĂ ÎN CUPTORUL CU MICROUNDE, deoarece este cel mai simplu.

Este practic un castron simplu, din plastic rezistent, cu capac, care are un grătar pe care se pun biberoanele şi ce mai este nevoie pentru a fi sterilizate.

  • În manualul de utilizare a produsului este specificat că biberoanele trebuie să fie puse cu gura în jos. 
  • Se foloseşte de regulă cu puterea maximă a cuptorului, pentru nu mai mult de 8 minute. 
  • Se recomandă apoi să se aştepte 2 minute pentru răcirea exterioară a vasului şi aducerea la o temperatură sigură pentru ca vasul să fie atins. Eu m-am fript de multe ori punând mâna pe vas, pesemne nu aşteptam îndeajuns ca să se răcească. 
  • La acest model este necesar de fiecare dată să se adauge apă, în cantitate diferită în funcţie de fiecare marcă în parte. La unele modele de sterilizatoare la microunde, biberoanele fac vid, fiind necesară rotirea tăviţei de pe fund, până la desprinderea biberonului. 
  • De asemenea, sunt vase cu dimensiuni diferite, este bine să verificaţi întotdeauna dacă vasul încape într-adevăr în cuptor. După cum vă povesteam într-o postare anterioară, vasul meu era cam fix pentru cuptor, ceea ce nu este tocmai indicat, ţinând cont că nu prea ai spaţiu să manevrezi în siguranţă sterilizatorul, mai ales când este încă foarte fierbinte. 
  • De asemenea, au apărut pe piaţă şi modelele fără BPA, care sunt de preferat! La acest model de sterilizator se poate folosi şi apă de la robinet, nu are importanţă foarte mare.
  • Sunt persoane care evită folosirea cuptorului cu microunde, deoarece există teama că undele ar fi periculoase. Se pare însă că până acum nu s-a demonstrat în mod concret acest lucru. Ceea ce s-a demonstrat este faptul că în prezenţa undelor magnetice, antioxidanţii se distrug, dar acelaşi efect apare şi în cazul fierberii prelungite. Oricum, în cazul sterilizatorului la microunde, nu se pune problema de distrugere a antioxidanţilor :). 


APARATUL DE STERILIZAT ELECTRIC
Modelele pe care le am eu funcţionează ca principiu, la fel. Pui aparatul în priză (la mine sunt în permanenţă lăsate în priză fiindcă le folosesc foarte des, de 6-7 ori pe zi, minim), pui biberoanele, tetinele, etc, torni apă şi apeşi pe buton.
Importante ar fi următoarele aspecte:

  • Să folosiţi apă plată în loc de apă de la robinet. Este mai puţin dură şi practic, ajută la prelungirea duratei de viaţă a produsului. Într-adevăr, la primele utilizări am folosit apă de la robinet, până când am observat că începuseră să se facă plăci de calcar de până la 5 mm diametru şi mi-am dat seama că nu e tocmai OK. Am citit apoi mai atentă manualul de utilizare şi într-adevăr, era specificat şi acolo că trebuie utilizată apă plată.
  • Şi la aceste aparate se recomandă să se pună biberoanele cu gura în jos, pentru a preîntâmpina rămânerea apei care se găseşte iniţial sub formă de vapori pe biberon, dar care, odată cu răcirea biberonului, se scurg sub formă de picături.
  • Cel puţin teoretic, există sterilizatoare care se opresc în momentul atingerii temperaturii dorite de încălzire, dar după ce am analizat destul de mult acest aspect şi am citit multe păreri, am ajuns la concluzia că de fapt nu sunt atât de extraordinare, că deseori laptele este ori prea rece, ori prea cald, faţă de cum a fost setat. Aşa că am hotărât să nu investesc în acest tip de sterilizatoare care sunt foarte scumpe, ţinând cont de faptul că rezultatul nu este cel aşteptat. Poate ar fi bine ca mămici care au astfel de sterilizatoare să ne spună dacă sunt cu adevărat bune sau nu...
  • Ciclul de sterilizare al unui sterilizator electric este asemănător cu cel la microunde, în jur de 6-8 minute. 
  • Este valabilă şi la acestea recomandarea de a aştepta 30 de secunde, un minut, înainte de ridicarea capacului, pentru a evita arsurile.
  • În cazul sterilizatoarelor electrice, durata în care biberonul rămâne steril este de 24 până la 48 de ore, cu menţiunea de a nu fi ridicat capacul.



vineri, 14 iunie 2013

Atenţie la poziţia bebeluşului atunci când se află în scaunul auto/ balansoar



Am aflat de curând acest lucru, iar astăzi am întâlnit din nou această informaţie: trebuie să fim atenţi, atunci când bebe se află în scaun auto sau balansoar/leagăn pentru bebeluşi, este recomandat ca între pieptul lui şi bărbie să fie o distanţă de minim două degete. În felul ăsta există asigurarea că nu sunt comprimate căile respiratorii şi deci, saturaţia de oxigen rămâne la parametri buni, iar creierul şi restul organismului, până la urmă, nu sunt private de oxigen. 
Adevărul este că şi pentru noi, adulţii, este dificil să respirăm când dormim sau stăm cu bărbia în piept, darmite pentru bebeluşi sau copiii mici, care au căile respiratorii mai subţiri decât adulţii??

O atenţionare specială există la cărucioarele care au adaptori pentru scaunele auto şi la care se folosesc aceste scoici şi nu landoul. Se pare că nu sunt atât de bune pentru bebeluşi, că de fapt landoul este cel mai potrivit. Recunosc că şi eu am folosit scoica primită cadou, cu adaptori, la căruciorul pe care l-am avut iniţial. Este la fel de adevărat însă că nu-mi amintesc ca bebe să fi stat mai mult de o oră în scaunul respectiv, iar eu oricum acoperisem cu două prosoape destul de mari împăturite, gaura din scoica auto deoarece mi se părea mult prea adâncă şi incomodă pentru bebe, astfel că bebică stătea cu spatele drept în ea. Oricum, acum există landouri care se pot transforma în scaune auto. Unul omologat pentru aşa ceva este Muum Matrix, de care avem noi acum. 

joi, 13 iunie 2013

Căruciorul visurilor mele! Nu există!!

Unii părinţi îşi aleg căruciorul după principiul "dragoste la prima vedere" - l-au văzut, le-a plăcut, l-au plătit, cară-l acasă!! Totul durează fix o oră! Cu transportul inclus, cum s-ar spune!
Dar na, cum nu fac parte din categoria oamenilor care se hotărăsc uşor, sau mai bine spus, fac parte din categoria cârcotaşilor, care vor multe şi eventual în acelaşi timp, dar să fie şi aşa, şi aşa, la mine a durat mult. Foarte mult. De două ori!
E, la mine, alegerea căruciorului în care urma să-l plimb pe bebică a echivalat cu vreo săptămână cu nopţi foarte scurte (fiindcă ajungeam în pat în jur de 5 dimineaţa) şi somn întrerupt de vise în care căutam cărucior :)). După vreo patru zile şi nopţi din astea, m-am sesizat. Adică m-am prins că acolo, sus, la mansardă, fila ceva!! Înnebunisem! Păcat că a durat atât să mă prind, că scuteam ceva neuroni morţi de oboseală!

Păi să vă spun de ce!

Fiindcă căruciorul visurilor mele (sau să spun "din visele mele"??) trebuia să aibă următoarele:
- să fie de calitate. Nu ştiu de ce, dar am fugit de marca Bertoni! Sau poate ştiu! Am o problemă cu marca asta. Fiindcă la fetiţă am avut un căruţ căruia i s-a rupt mânerul după fix o săptămână; Şi un ţarc căruia i s-a rupt plasa. Ghiciţi ce marcă??
- să se lase spătarul la 180 de grade, sau să aibă landou, fiindcă bebe până pe la 6 luni ar trebui să stea cu spatele drept;
- să aibă mâner reversibil, să pot să îl văd pe bebe, să stea cu faţa spre mine, cum ar veni, dar să îl pun şi cu faţa la direcţia de mers, când urmează să mai crească şi n-o să-l mai intereseze prea mult figura mea;
- să aibă un coş încăpător care să reziste la greutăţi mai mari. Nu vreţi să ştiţi câte kile cară căruciorul nostru! Şi Hercule şi-ar fi dat demisia dacă ar fi fost în locul lui!
- să fie cât mai uşor şi ce era foarte, foarte important, să se strângă mic, ca să ocupe cât mai puţin loc în portbagaj; Ştiţi că sunt cărucioare care au 19 kilograme?? (cum este Coccolle!)
- să se strângă uşor. Ştiu, face parte din categoria "eşti dusă!". Dar vă spun sincer că am dat de vreo 2 cărucioare (unul se numeşte My choice de la Mothercare, cel cu 4 roţi, celălalt nu mai ştiu), pentru care, ca să le strângi, trebuia să faci 4!! paşi. Să apeşi pe nu ştiu ce butoane, în nu ştiu ce ordine, să apuci şi să îndrepţi mânerul spre nu ştiu ce direcţie. Păi frate, ce fac, pliez un cărucior sau rezolv teorema lui Pitagora prin teoria reducerii la absurd?? No, no, no!! Am avut Stokke Explory. Superb, din toate punctele de vedere, până la băgatul în lift, sau portbagaj. Acolo se rupea firul! Deci, ori te duci doar cu căruciorul şi atât, ori legi căruţul de maşină în cazul în care pleci cu ceva bagaje, fiindcă altfel, nu se poate. Adică şi bagaje, şi Explory?? Glumiţi! Să vedeţi cum am venit eu cu baxurile între picioare când am fost la cumpărături. Şi avem o maşină cu un portbagaj destul de încăpător, nu vreau să mă gândesc la un Polo sau Saxo. Ori ai jeep, din ăla mare, ori n-ai Explory. Încă îmi este dor de el, însă ştiu că a ajuns la oameni care-l vor iubi, cum l-am iubit şi noi!!
- să nu fie mult prea lat. Ştiţi că există cărucioare care au 67,5 de cm lăţime?? Cum este X-Lander XA? Păi vreau cărucior, nu avion! Cum merg eu printre rafturile magazinelor cu hardughia aia?! Cum intru în lift? Nu vă mai spun că uşile lifturilor de la socrii mei mă obligau la un maxim de 57 de cm! Ce-i făceam ăluia, îi tăiam  roţile??
- să aibă copertină de soare cât mai mare, ca să acopere bine bebelul. Păi Peg Perego Aria are o copertină minusculă, astfel încât bebe stă în permanenţă cu soarele în ochi., când este întins! Ştiu din propria experienţă! 
- să aibă bară în faţă, de care să se ţină bebe. Căruciorul Stokke Scoot era perfect pentru noi, până când am observat că nu avea bară. Cum să faci frate, cărucior fără bară?? Păi bebeluşul ăla, când face şi el 7 luni şi stă în funduleţ şi vrea să se uite prin jur, de ce se ţine?? Hai, la băieţei s-o putea rezolva, dar cu fetiţele ce faci?! :)) Am râs cu lacrimi când mi-am amintit cum una din vânzătoarele de la un magazin care vinde cărucioare Stokke în România îmi spusese că aceste cărucior sunt testate şi realizate după modele studiate aerodinamic, ceva în genul picăturii de ploaie care cade oblic şi se duce drept în canalul strâmb. Bine că le-au studiat din punct de vedere aerodinamic, dar au uitat să le pună bară de protecţie pentru copii. Cică au hamuri, centuri de siguranţă. Mda, asta s-o spui uneia care nu are copii, că poate te crede. Mi-l şi imaginam pe fi-miu, pe la 1 an, cum răcnea ţinut de hamurile alea strâns (că dacă le laşi mai libere, îţi culegi copilul de pe jos!!) şi uşor lăsat pe spate. Adică în ce poziţie! Cică aia e cea mai confortabilă! O fi, dar pentru un adult obosit de atâta stat în faţa calculatorului, nu pentru un bebeluş dornic de explorare, căruia numai la odihnă nu-i stă gândul!
 - să meargă la el scoica Maxi Cosi pe care o primisem de la oameni dragi nouă. Sunt o grămadă de mărci de cărucioare care au adaptoare pentru această marcă de scaun auto. 


Citisem pe un blog despre o mămică care se autointitula pramalcoholic-ă. Fiindcă schimbase vreo opt cărucioare fiindcă nu găsise căruciorul care să o mulţumească din toate punctele de vedere. Oi fi şi eu aşa... Clar! Deci există şi diagnostic, OK?? E în engleză. Cum i-o spune în română? Căruţoholică?? :))
Aşa că am înţeles o chestie - căruciorul visurilor mele, de fapt, nu există!!


Acum avem un Jane Muum. V-aţi prins deja că nu mă satisface pe deplin. Însă are destule chestii bune de bifat, aşa că încă îl folosesc cu drag! Voi ce cărucioare aveţi sau care vi s-au părut cele mai bune/ frumoase/ practice?

miercuri, 12 iunie 2013

Ce obiecte ar trebui cumpărate pentru a-l aştepta pe bebe acasă. Minimul necesar



Lăsându-i la o parte pe cei care cred cu sfinţenie că nu este bine să cumperi pentru copil nimic înainte de naştere, (superstiţie care "spune" că dacă faci asta i se va întâmpla copilaşului ceva şi nu va apuca să folosească lucrurile respective), voi scrie care sunt lucrurile/ articolele pe care le văd necesare de achiziţionat înainte ca mămica să plece spre maternitate :)

În primul rând este vorba de un trusou minim, de îmbrăcăminte şi alte articole utile. Cantităţile trecute sunt minime, după părerea mea, de fapt cam dublu ar fi necesar, mai ales la hăinuţe, ca să nu fie nevoie să se spele zilnic. Eu am luat următoarele: 

Hăinuţe:
- 5 body cu mânecă lungă sau scurtă, în funcţie de sezon;
- 5 salopeţele întregi, cu mânecă lungă sau scurtă, în funcţie de sezon. Nu prea l-am scos pe bebe din salopeţelele astea vreo lună de zile. Îi puneam pantalonaşi doar când doream să fie mai "fancy".
- 2 pantalonaşi, eventual cu picioruş (acoperiţi la talpă)
- mânuşele (pe astea le-am trecut fiindcă am observat că majoritatea mămicilor le-au găsit utile). Eu nu am folosit la bebică decât foarte puţin, nu cred ca de 5 ori. E drept că el nu s-a zgâriat niciodată şi poate şi din cauza asta nu le-am găsit atât de utile. În plus, mi se pare mie că lăsatul mânuţelor libere îi ajută să cunoască mai uşor noul mediu. Oricum, mânuţele libere în mod sigur îi ajută să-şi regleze parţial temperatura, fiind deja un lucru cunoscut faptul că bebeluşii nu au un sistem prea avansat de reglare a temperaturii corpului. Receptorii responsabili cu acest lucru se găsesc cu preponderenţă la nivelul mânuţelor, a picioruşelor şi la nivelul capului. Din această cauză se recomandă să nu se utilizeze căciuliţă la bebeluşi. Pentru a evita supraîncălzirea.
- 2 căciuliţe - una subţire, de pus după baie (eu doar atunci am folosit-o şi îl ţineam cu ea o oră, două, apoi i-o dădeam jos) şi una groasă, dacă o cere sezonul în care îl naşteţi.
- 2-3 perechi de soşete;
- combinezon gros, dacă este impermeabil este şi mai bine, dacă este frig când vine pe lume;
- un puloveraş.

Lenjerii:
- 2 cearşafuri (am descoperit că cele cu elastic vin mult mai bine pe pat, se întind bine şi nu se trag când îl mutaţi pe bebe sau când se mişcă el, dar au dezavantajul că se calcă puţin mai greu, fiind nevoie să trageţi de elastic, pentru ca materialul să stea întins).
- cel puţin o protecţie pentru saltea. Dacă este căptuşită cu bumbac este şi mai bine. Eu am şi simplă, doar folia de plastic dar şi căptuşită. Cea simplă foşneşte uşor, iar bebeluşul transpiră mai mult. Chiar am scos-o din uz, după ce am sesizat acest lucru. Recomand deci, din cea căptuşită cu bumbac (are o faţă din plastic şi una din material ca prosopelul);
- 2 păturele, nu foarte groase, cele din polar mi s-au părut mai potrivite, se spală uşor şi se usucă foarte repede. În general, polarul este hipoalergenic, 
- 4-5 scutece de finet cu dimensiuni minime de 60x60 cm, pe care să puneţi bebeluşul când îl luaţi cu voi pe canapea sau mă rog, oriunde staţi voi.
- prosopel de bumbac. Eu nu am cumpărat special pentru bebe, dar l-am primit de la năşica lui Rafa, cu capişon. Recunosc că este mult mai util acesta din urmă. Vă recomand deci, unul cu capişon! Şi neapărat bumbac de calitate, ca să absoarbă bine apa şi să-l usuce repede pe bebe!

Consumabile:
- dacă nu doriţi să utilizaţi scutece lavabile (despre care voi posta ulterior muuulte informaţii) - un pachet de scutece de unică folosinţă măsura cea mai mică (între 2 şi 4 kg, ceva de genul acesta au toate mărcile). Eu am fugit de marca Pampers fiindcă mi se par că miros foarte tare a chimicale. Am ales Huggies din bumbac organic, sunt destul de scumpe, dar pentru pielea atât de fină a nou-născutului cred totuşi că merită să se investească! Eu am cumpărat vreo 2 pachete cu vreo 35 lei bucata, dar am prins apoi o ofertă la Sensi Blu prin care puteai achiziţiona două pachete la preţ de unul singur, deci, ajungea 17,5 lei pachetul. Mi-am mai luat apoi încă 4 pachete (am plătit numai două). Aceste şase pachete mi-au ajuns numai bine, până a făcut bebe 4 kilograme. E drept că a avut greutate mică la naştere şi a durat ceva până să ajungă la 4 kg, aşa că eu zic că e bine să se cumpere numai un pachet şi apoi să mai ia fiecare cât consideră;
- serveţele umede (am rămas fidelă mărcii Dalin organic coton), citind ingredientele, am descoperit că au cele mai puţine chimicale. Din astea puteţi lua câte doriţi, veţi folosi intens, destul de mult timp;
- ser fiziologic pentru igiena nasului şi ochişorilor bebeluşului;
- comprese sterile, de preferat cele deja tăiate şi cu dimensiuni de aproximativ 10x10 cm. Celelalte mai mari se consumă repede şi costă mai mult. În plus, nu ai putea să le tai, fiindcă nu ar mai fi sterile.
- vată (pentru mămicile care nasc la stat). Încă există împământenit la noi că femeia lauză trebuie să aibă pachetul de vată la fund. Dacă aveţi ceva mai mult curaj (ca să comentaţi la răutăţile asistentelor) eu vă spun că există tampoane sterile pentru proaspetele mămici. M-am bucurat de ele la maternitatea în care am născut. Am făcut cunoştinţă şi cu vata când am născut fetiţa. Ştiu că mă enerva la culme pacheţoiul ăla imens pe care-l simţeam veşnic la popou!! Oricum, când am ajuns acasă am trecut pe tampoanele normale, până la urmă, cel mai important pentru mamă este să stea cât mai confortabil şi să se simtă cât mai bine. Evident că la maternităţile de stat nu prea se cunosc termenii ăştia. Nu generalizez, nu este peste tot aşa, dar în 90% din cazuri asta este "credinţa".
- alcool de 70 de grade. I se mai spune şi alcool alb. În loc să bateţi oraşul în lung şi-n lat, vă pot spune că farmacia 2na (Doina) face pe loc acest alcool, sau mă rog, îl are deja preparat. Noi am uitat la băieţel de această informaţie şi ne-am reamintit de-abia după ce soţul  meu deja înnebunise căutând şi negăsind! Acest alcool se foloseşte pentru igiena buricelului şi pentru fetiţe, la găurile din urechiuşe. 
- comprese pentru sâni Multi Mam. Au fost extraordinare! Eu le-am primit în maternitate şi pot să spun cu mâna pe inimă că m-au ajutat enorm. Poate că era şi experienţa de la primul bebeluş, dar cert este că nu am mai făcut rană, aşa cum s-a întâmplat la fetiţă. Acestea sunt nişte comprese mici, împachetate individual, impregnate cu gel bio-activ. 

Articole utile:
- pompa de sân. Am trecut-o prima fiindcă am observat că toate mămicile pe care le-am cunoscut au folosit încă de a doua zi, după ce au născut, pompa de sân. Unele au început să o uzilizeze când au ajuns acasă, dar erau deja în furia laptelui, şi atunci e mai greu de scos lăpticul, fiindcă sânii dor şi sunt şi foarte umflaţi. Cu toată experienţa mea (asta ca să-mi reamintesc că unele lucruri se uită!!) şi cu pompă de sân în casă, am ajuns la spital, la cel de-al doilea bebe, în pragul mastitei (sâni dureroşi, umflaţi de nu mai aveau formă normală şi roşii şi cu început de febră). Atât de ameţită eram că puneam un mic accesoriu de-al pompei invers, astfel că aceasta practic nu făcea vid, deci, era inutilă. Ca marcă, după ce am folosit de la Chicco tip seringă şi de la Nuk, cea manuală, am ajuns la cea de la Avent. Asta se întâmpla la primul copil. La al doilea mi-am cumpărat-o din timp, tot de la Avent, fiindcă mi se păruse cea mai bună. Şi aşa a şi fost (după ce i-am dat de cap, într-un moment în care mă liniştisem şi puteam să mă concentrez la lecturarea instrucţiunilor de folosire). Este chiar mai bună decât pompa electrică pe care o aveau în maternitate, aşa că eu pe aceasta o recomand cu căldură! Pe internet sunt o grămadă de postări din care reiese cât de mulţumite au fost şi alte mămici.
- borcănele speciale sau punguţe de colectare a laptelui. Sunt foarte utile, mai ales că, la venirea furiei laptelui se scoate o cantitate mare de lapte, pe care bebe nu o poate ingera odată. Laptele scos cu pompa (exprimat este termenul ştiinţific, ce m-a amuzat prima dată când am dat de el!) poate fi pus la frigider pentru 24 de ore sau în congelator, unde poate rămâne până la 3 luni. Este însă de preferat să nu se aştepte atât, cu cât îl dai mai repede cu atât este mai bun şi cu proprietăţile neschimbate!
- biberoane. Eu am avut de la Dr Brown's despre care se sune că sunt cele mai bune împotriva colicilor, dar bebeluşul meu a supt destul de greu din ele din cauză că părea tetina a fi prea lungă. Alţi copilaşi din grupul nostru n-au avut problema aceasta, dar eu m-am lovit de ea. Am trecut apoi pe biberoanele de la Tommee Tippee. Foarte bune!! Tetina este mai scurtă şi moale, flexibilă. Se spune că şi acestea imită sânul mamei (care din punctul meu de vedere este de fapt, imposibil de imitat, dar aşa susţin firmele producătoare, na, ca să-şi vândă mai bine marfa). Diferenţa dintre cele două am simţit-o imediat după primele înghiţituri ale bebeluşului, când la biberoanele de la Dr Brown's nu se crea acel vid care făcea tetina să se strângă, forţând bebeluşul să-i dea drumul pentru a reintra aer. La Tommee Tippee a fost nevoit să facă asta şi bănuiesc că intră şi ceva mai mult aer odată cu operaţiunea asta, dar cum am fost o mare norocoasă, nu am avut probleme cu colicii la cel de-al doilea bebeluş. Mi-am scos pârleala la fetiţă, care până la 4 luni şi jumătate a  avut colici groaznici! Recomand biberoane cu gât larg, în ultima vreme acesta este trendul, dat în primul rând datorită uşurinţei de a pune laptele formulă în el decât în cel cu gât subţire;
- perie pentru biberoane. Având biberoane cu gât larg, eu mă descurc însă mai bine cu un burete normal de vase, pe care îl folosesc doar la biberoane şi pe care îl schimb cam odată la o săptămână. 
- pătuţul lui bebe. La fetiţă am avut pătuţ de 70/140, care s-a dovedit a fi destul de voluminos, ocupând inutil spaţiu. Noi pe la 3 ani i-am schimbat pătuţul cu unul normal, de copilaş mic (englezii au cuvântul toddler, ce-mi place!!). Am ales pătuţ de lemn, în ambele situaţii. Mi se pare mai robust şi este un material natural. Am căutat să fie din lemn natural, nu PAL. Ambele au fost din fag, iar primul s-a comportat foarte bine în timp, nici nu se vedea că a fost utilizat, când l-am dat şi noi mai departe! La băieţel am ales varianta puţin mai mică, de 60/120. Oricum, atenţie la cearşaf, mai ales dacă se alege din acela cu elastic. Să se potrivească cu dimensiunea pătuţului!
- comodă de schimbat bebeluşul. Că este una realizată special pentru bebeluşi sau un birou/ masă/ comodă de haine, acest loc unde poţi îmbrăca, schimba şi iubi :) bebicul mi se pare de nelipsit din orice casă cu copil mic. Să-l schimbi pe pat este extrem de inconfortabil, mai ales pentru mama care nu se află în forma ei fizică cea mai bună! Iar durerile de spate oricum sunt crâncene, la majoritatea mămicilor, după sarcină, aşa că, această comodă este binevenită!
- căruţul. Nu dau aici prea multe detalii fiindcă intenţionez să scriu o postare specială pentru cărucior. 
- sterilizatorul. Foarte util mai ales pentru părinţii de bebeluşi hrăniţi cu biberonul. Sau cei care folosesc suzetă. Există varianta de sterilizator care se foloseşte la microunde şi cel electric. Eu am avut din amândouă şi pot să fac o comparaţie obiectivă. Cel electric se utilizează mai repede. Nu este necesar să adaugi apă de fiecare dată şi poţi lăsa biberoanele în el. Nu este nevoie să-l manevraţi la fel de mult ca pe cel care se pune la microunde, care trebuie băgat şi scos din cuptor. Mă opăream de fiecare dată când îl foloseam pe cel de la microunde. Şi atenţie mare la mărimea vasului, trebuie avută grijă să încapă în cuptor. Al meu a fost cam fix şi din această cauză mă şi frigeam mereu, mai ales că uneori te grăbeşti să-l scoţi pentru a folosi biberoanele. Cel electric are dezavantajul că este mai scump (de la 80-90 lei în sus, până la 400-500 lei), uneori mult mai scump decât cel care se utilizează în cuptorul cu microunde (al cărui preţ pleacă de la 25-30 de lei). 
- pompiţă pentru năsuc. Evitaţi-le pe cele tip pompă de clismă ( :)) nu ştiu cum să le spun altfel), nu sunt bune de nimic; am avut trei în decursul anilor şi niciuna nu a fost bună!! Cea mai bună tot batista bebeluşului este, care poate fi utilizată de la o lună. Mai este şi varianta care se poate utiliza de la naştere, care se foloseşte de către părinţi prin sucţiune (are vreo 2 filtre, deci doar ideea este scrâboasă, nu şi folosirea propriu-zisă). 
- cădiţă. Cu formă anatomică sau nu. Mai important mi se pare suportul în care pui bebeluşul. La fetiţă foloseam un prosop pus pe fundul cădiţei, dar trebuia să o sprijin eu mereu cu o mână, vreme de cel puţin 5-6 luni până când a stat ea în funduleţ singură. La bebe 2 am luat un suport din burete, care mi se pare minunat! Încă îl folosim, la cele 4 lunişoare ale lui. El stă întins pe spate, relaxat, iar eu îl pot spăla şi mângâia liniştită!

Cam astea sunt lucrurile pe care le văd eu utile şi de maximă importanţă de avut în casă când bebe vine din maternitate. Evident, ca la această listă se mai adaugă o grămadă de alte lucruri pe care le considerăm importante. 

Mâine vă povestesc despre epopeea căruciorului!! Maaaare poezie, domnule!!