Căruciorul visurilor mele! Nu există!!

Unii părinţi îşi aleg căruciorul după principiul "dragoste la prima vedere" - l-au văzut, le-a plăcut, l-au plătit, cară-l acasă!! Totul durează fix o oră! Cu transportul inclus, cum s-ar spune!

Dar na, cum nu fac parte din categoria oamenilor care se hotărăsc uşor, sau mai bine spus, fac parte din categoria cârcotaşilor, care vor multe şi eventual în acelaşi timp, dar să fie şi aşa, şi aşa, la mine a durat mult. Foarte mult. De două ori!

E, la mine, alegerea căruciorului în care urma să-l plimb pe bebică a echivalat cu vreo săptămână cu nopţi foarte scurte (fiindcă ajungeam în pat în jur de 5 dimineaţa) şi somn întrerupt de vise în care căutam cărucior :)). După vreo patru zile şi nopţi din astea, m-am sesizat. Adică m-am prins că acolo, sus, la mansardă, fila ceva!! Înnebunisem! Păcat că a durat atât să mă prind, că scuteam ceva neuroni morţi de oboseală!

Păi să vă spun de ce!

Fiindcă căruciorul visurilor mele (sau să spun "din visele mele"??) trebuia să aibă următoarele:

- să fie de calitate. Nu ştiu de ce, dar am fugit de marca Bertoni! Sau poate ştiu! Am o problemă cu marca asta. Fiindcă la fetiţă am avut un căruţ căruia i s-a rupt mânerul după fix o săptămână; Şi un ţarc căruia i s-a rupt plasa. Ghiciţi ce marcă??

- să se lase spătarul la 180 de grade, sau să aibă landou, fiindcă bebe până pe la 6 luni ar trebui să stea cu spatele drept;

- să aibă mâner reversibil, să pot să îl văd pe bebe, să stea cu faţa spre mine, cum ar veni, dar să îl pun şi cu faţa la direcţia de mers, când urmează să mai crească şi n-o să-l mai intereseze prea mult figura mea;

- să aibă un coş încăpător care să reziste la greutăţi mai mari. Nu vreţi să ştiţi câte kile cară căruciorul nostru! Şi Hercule şi-ar fi dat demisia dacă ar fi fost în locul lui!

- să fie cât mai uşor şi ce era foarte, foarte important, să se strângă mic, ca să ocupe cât mai puţin loc în portbagaj; Ştiţi că sunt cărucioare care au 19 kilograme?? (cum este Coccolle!)

- să se strângă uşor. Ştiu, face parte din categoria "eşti dusă!". Dar vă spun sincer că am dat de vreo 2 cărucioare (unul se numeşte My choice de la Mothercare, cel cu 4 roţi, celălalt nu mai ştiu), pentru care, ca să le strângi, trebuia să faci 4!! paşi. Să apeşi pe nu ştiu ce butoane, în nu ştiu ce ordine, să apuci şi să îndrepţi mânerul spre nu ştiu ce direcţie. Păi frate, ce fac, pliez un cărucior sau rezolv teorema lui Pitagora prin teoria reducerii la absurd?? No, no, no!! Am avut Stokke Explory. Superb, din toate punctele de vedere, până la băgatul în lift, sau portbagaj. Acolo se rupea firul! Deci, ori te duci doar cu căruciorul şi atât, ori legi căruţul de maşină în cazul în care pleci cu ceva bagaje, fiindcă altfel, nu se poate. Adică şi bagaje, şi Explory?? Glumiţi! Să vedeţi cum am venit eu cu baxurile între picioare când am fost la cumpărături. Şi avem o maşină cu un portbagaj destul de încăpător, nu vreau să mă gândesc la un Polo sau Saxo. Ori ai jeep, din ăla mare, ori n-ai Explory. Încă îmi este dor de el, însă ştiu că a ajuns la oameni care-l vor iubi, cum l-am iubit şi noi!!

- să nu fie mult prea lat. Ştiţi că există cărucioare care au 67,5 de cm lăţime?? Cum este X-Lander XA? Păi vreau cărucior, nu avion! Cum merg eu printre rafturile magazinelor cu hardughia aia?! Cum intru în lift? Nu vă mai spun că uşile lifturilor de la socrii mei mă obligau la un maxim de 57 de cm! Ce-i făceam ăluia, îi tăiam  roţile??

- să aibă copertină de soare cât mai mare, ca să acopere bine bebelul. Păi Peg Perego Aria are o copertină minusculă, astfel încât bebe stă în permanenţă cu soarele în ochi., când este întins! Ştiu din propria experienţă! 

- să aibă bară în faţă, de care să se ţină bebe. Căruciorul Stokke Scoot era perfect pentru noi, până când am observat că nu avea bară. Cum să faci frate, cărucior fără bară?? Păi bebeluşul ăla, când face şi el 7 luni şi stă în funduleţ şi vrea să se uite prin jur, de ce se ţine?? Hai, la băieţei s-o putea rezolva, dar cu fetiţele ce faci?! :)) Am râs cu lacrimi când mi-am amintit cum una din vânzătoarele de la un magazin care vinde cărucioare Stokke în România îmi spusese că aceste cărucior sunt testate şi realizate după modele studiate aerodinamic, ceva în genul picăturii de ploaie care cade oblic şi se duce drept în canalul strâmb. Bine că le-au studiat din punct de vedere aerodinamic, dar au uitat să le pună bară de protecţie pentru copii. Cică au hamuri, centuri de siguranţă. Mda, asta s-o spui uneia care nu are copii, că poate te crede. Mi-l şi imaginam pe fi-miu, pe la 1 an, cum răcnea ţinut de hamurile alea strâns (că dacă le laşi mai libere, îţi culegi copilul de pe jos!!) şi uşor lăsat pe spate. Adică în ce poziţie! Cică aia e cea mai confortabilă! O fi, dar pentru un adult obosit de atâta stat în faţa calculatorului, nu pentru un bebeluş dornic de explorare, căruia numai la odihnă nu-i stă gândul!

 - să meargă la el scoica Maxi Cosi pe care o primisem de la oameni dragi nouă. Sunt o grămadă de mărci de cărucioare care au adaptoare pentru această marcă de scaun auto. 

Citisem pe un blog despre o mămică care se autointitula pramalcoholic-ă. Fiindcă schimbase vreo opt cărucioare fiindcă nu găsise căruciorul care să o mulţumească din toate punctele de vedere. Oi fi şi eu aşa... Clar! Deci există şi diagnostic, OK?? E în engleză. Cum i-o spune în română? Căruţoholică?? :))

Aşa că am înţeles o chestie - căruciorul visurilor mele, de fapt, nu există!!

Acum avem un Jane Muum. V-aţi prins deja că nu mă satisface pe deplin. Însă are destule chestii bune de bifat, aşa că încă îl folosesc cu drag! Voi ce cărucioare aveţi sau care vi s-au părut cele mai bune/ frumoase/ practice?