Ne uitasem încă de azi-noapte la ce oră deschide hipermarketul cel mai apropiat, când descoperisem că nu mai este o altă cutie cu lapte praf, așa cum aveam eu (greșit) impresia.
Când bebică a început să-și molfăie mînuțele - ăsta este semnul lui că începe să-i fie foame, m-am dus disperată în bucătărie să încerc să mulg bruma de lapte care se făcuse peste noapte. Și pe masă, trona o punguță nou-nouță de lapte praf, plină-plină!! Demult nu am mai simțit așa fericire la vederea unui fel de mâncare, și cu atât mai mult, praf! :))
Așa că noi am avut lăptic, bebe a avut ce mânca, toată lumea a fost fericită și a uitat stresul de cu o seară înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu